Cantonament la 2000 m altitudine
Am ajuns la Belmeken miercuri seara, după un drum scurt cu avionul și încă o excursie cu autocarul. Am urcat până la 2050 m. Când am coborât din mașină, am respirat un aer diferit față de cel cu care eram obișnuiți: un aer mai dens, mai puternic, care îți umple dintr-o dată plămânii cu oxigen. Aerul pe care avem să îl respirăm timp de 3 săptămâni.
E primul nostru cantonament la altitudine. În total, suntem patru sportivi și un antrenor: Claudia Gâdea (14 ani), Sabin Bonea (17), Ioana Gâdea (13 ani), Andreea Drăgoi (13 ani) și Cătălin Becheru. Toți cei patru fac parte din lotul național de natație al României, așa că pentru prezența lor în cantonament, cât și pentru a antrenorului, trebuie să mulțumim Federației Naționale de Natație, dar și unui părinte, Sediq Mojib, care a dat o importantă mână de ajutor tinerelor speranțe de la Aqua Team.
La intrarea în Complexul Sportiv Belmeken ne aștepta steagul României, arborat de bulgari, în semn de apreciere și bun-venit. Pentru noi, steagul ăsta e ca o reamintire continuă a motivului pentru care ne aflăm aici: să ne antrenăm pentru Campionatul Țărilor Central Europene din Ungaria, unde vom reprezenta România. Nu că am uita asta vreun moment, doar că atunci când vezi steagul, sentimentul de competiție pentru un scop mai măreț decât propriul cîștig are un impact mult mai mare.
Mai avem nici 7 zile din cele 21 de zile de cantonament. Ne place aici. Corpul s-a acomodat bine la schimbările de aer și mediu. Cu programul suntem deja obișnuiți, pentru că, în aceeași formulă ne-am petrecut și ultimele două săptămâni: de pe 7 până pe 20 octombrie am fost în cantonament la Izvorani. Adevărat, la Izvorani poate reușeam să ne mai vedem părinții, soția sau copilul (după caz). Pe când aici suntem doar noi, pădurea, lacul și sălile de antrenament.
În weekend am avut o surpriză tare plăcută: am fost vizitați de fețe dragi de-acasă. Și asta ne-a făcut trecerea timpului mai ușoară. Oricum, programul nostru este unul monoton, ar putea crede unii, pentru că facem repetitiv aceleași lucru. Dar este ceea ce are nevoie corpul nostru pentru a atinge o formă maximă, sperăm noi, la cea mai importantă competiție a iernii în natația europeană pentru juniori.
Nu e ușor. Nu ne plângem, însă corpul, într-una din aceste 21 de zile, resimte schimbarea și efortul la care este supus. Însă atunci când anxietatea, nemulțumirea sau slăbiciunea or să vrea să își facă loc, adevăratul motiv pentru care suntem aici va trebuie să învingă. O să fie o luptă, pe alocuri, dar noi asta suntem: luptători.
Peisajul e minunat și vremea ține cu noi. Pădure cât vezi cu ochii, un lac în apropiere, aer numai bun de vindecat organismul. Complexul are tot ce ne trebuie să ne ținem antrenamentele într-o disciplină și un mediu foarte bune. Toți cinci ne simțim, acum, foarte recunoscători că am ajuns aici. Știm că am muncit mult pentru asta și, dacă am fi să facem o trecere în revistă, ni s-ar părea un drum lunguț. Dar dacă ne uităm în față, la obiectivele propuse, ne dăm seama că mai e mult de înotat.
11-14 decembrie, zilele dedicate Central-Europenelor. Zilele în care eforturile noastre și munca din cantonament ar trebui să se materializeze. Ele or să dea măsura muncii noastre. Până atunci, mai avem zile de muncă și cantonament.
Revenim cu povești, relatări și noutăți. Și mai punem poze pe facebookul nostru.
Cu drag, de la altitudine,
colegii din cantonament:)